Istoric

BISERICA PENTICOSTALĂ Nr.2 – Deva * există din 1990 !

Interdicţia de a construi locaşuri de închinare, renovarea sau amenajarea celor existente, îngrădirile, frustrările, provocarea din partea regimului ateu şi învrăjbirea interconfesională şi internă au cauzat acumulări de multe nemulţumiri şi tensiuni la diferite nivele, persoane sau grupuri de persoane în bisericile existente. Proporţional a crescut dorinţa credincioşilor în a-şi manifesta liber crezul, valorile şi practicile religioase.

Testarea libertăţii şi a ’’noii democraţii’’ după revoluţia din decembrie ’89 s-a concretizat prin intenţia unui grup de a construi o biserică penticostală mare, într-o zonă centrală a oraşului. (Iniţiativă care până la urmă a eşuat, ne fiind sprijinită de executivul în exerciţiu, dorindu-se rămânerea pe vechiul amplasament). Între timp un alt grup deschisese o listă cu persoane şi familii care optau pentru deschiderea celei de-a doua biserici penticostale în Deva.

Năzuinţele celor două grupări s-au contopit şi au fost preluate de grupul de iniţiativă format din fraţii : Buble V., Demian C-tin, Sîrbu I., Mureşan R., Negru V., Todincă I. şi Negru Ioan1, grup care s-a instituit ca purtător al intereselor celor (107 persoane) care au dorit înfiinţarea comunităţii penticostale Nr.2 Deva pentru zona de Sud a oraşului, unde densitatea domiciliară a credincioşilor era mare (viziunea predominantă fiind în favoarea ’’bisericilor de cartier’’).

Acest grup de iniţiativă s-a interesat de obţinerea actelor de constituire, a autorizaţiilor de funcţionare şi a solicitatat Regionalei Arad delegarea fratelui Cornel Mureşan ca păstor pentru săvârşirea actelor de cult şi gestionarea problemelor spirituale inerente acestei perioade.

În vederea cristalizării identităţii, a autonomiei în funcţionare cât şi a clarificării deciziei de apartenenţă a membrilor la noua biserică, era nevoie de un ’’sediu’’(loc) pentru adunările bisericeşti. Acest sediu a fost obţinut prin generozitatea fratelui Ioanaş Ioan care ne-a primit şi am funcţionat timp de ~ 2 ani, mai întâi în căsută, apoi prin extindere şi amenajare în garajul său (str. Piersicilor Nr. 2).

A durat o perioadă (relativ mare) de auto-selectare, timp în care diferite persoane, familii sau grupuri de persoane, s-au alăturat din diferite considerente, interese sau afinităţi la comunitatea nou instituită, până când statutul de membru s-a dobândit numai pe temeiul adeverinţei de transfer.

În situaţia nou creată obiectivul de a avea o locaţie cât mai repede şi cu cheltuieli minime se putea îndeplini cel mai usor prin cumpărarea unei case în vederea modernizării şi adaptării pentru întrunirile bisericeşti. Dorinţa majoritar exprimată era ca accentul să cadă pe creşterea în maturitate spirituală şi părtăşie frăţească, mai mult decât pe o clădire.

Oferta concesionării de terenuri intravilan în vederea construirii de clădiri pentru biserici, absenţa unui imobil corespunzător în zona dorită, numărul relativ mare de persoane aderente cât şi nerăbdarea de a ne şti stabiliţi pe un amplasament convenabil au influenţat viziunea noastră. Rezultatul a fost ratarea a două tentative de a contrui pe terenuri oferite de primărie şi pentru care se obţinuseră Autorizaţiile de Construcţie, în cart. Liliacului şi Oituz. Eşuările au intervenit din cauza opoziţiei locatarilor din zonă, tributari încă vechilor mentalităţi.

Aşa s-a ajuns la cumpărarea unei case cu grădină (M. Eminescu nr.52) în vederea amenajării provizorii a imobilului iar pe aria grădinii amplasarea noului locaş. Aceste lucrări au însemnat un efort deosebit de greu d.p.d.v. financiar, fizic, intelectual şi spiritual, efort plătit de persoanele sau familiile implicate, pentru ca biserica (Nr.2) să existe. Cea mai mare parte a costurilor amenajării vechii clădiri cât şi ridicarea şi finalizarea noii construcţii au fost realizate de enoriaşi în regie proprie prin muncă fizică şi bani, instituindu-se voluntar zeciuiala sau donarea unui salar pe an pentru a se asigura o finanţare sistematică. S-au primit şi donaţii de la diferite persoane sau biserici dar mare parte dintre aceste biserici erau şi ele în construcţie. S-au primit ajutoare şi în îmbrăcăminte, alimente care au fost benefice dar au dat prilej şi la cârtiri!

Am functionat ~3 ani (decembrie 1991 – august 1994) prin amenajarea celor 2 camere ale imobilului, până când demisolul actualei clădiri a devenit funcţional pentru restul timpului (august 1994 – iunie 2002) cât a durat finalizarea actualei clădiri. „Demisolul” – etapa cea mai lungă dar şi cu cele mai multe frământări, tensiuni şi crize din geneza bisericii – a însemnat într-un fel plămădirea caracterului comunităţii (definirea personalităţii şi a direcţiei ulterioare de dezvoltare).

Sărbătoarea Rusaliilor din 23 iunie 2002 – desfăşurată în actuala incintă, ţinând loc de inaugurare – marchează împlinirea celui mai important obiectiv al comunităţii nr.2, declanşat în 9 iunie 1991 (când s-a hotărât cumpărarea imobilului din Eminescu nr.52).

Iniţiativa întemeierii şi apoi a construirii bisericii Nr.2 s-a produs într-un entuziasm şi optimism fără precedent. Având un obiectiv clar de îndeplinit, marea majoritate a celor implicaţi - fiind angajaţi jertfitor la îndeplinirea lui.

Totuşi în timpul derulării construcţiei, mulţimea dificultăţilor şi a problemelor ivite, diversitatea lor, diferenţe între sisteme de valori şi concepte, etc. au erodat relaţii, au creat fricţiuni, au condus la diferite crize, la diminuarea moralului, la scăderea optimismului în atingerea obiectivului final.

Istoria ne arată ce am făcut bine şi ce nu. Comunitatea bisericii penticostale „Emanuel” există şi aceasta este o realitate istorică de 19 ani. Istoria scrisă este mult mai exactă şi poate fi transmisă cu acurateţe. Este important să ne cunoaştem „arborele genealogic” pentru a ne descoperi pe noi înşine – caracterul şi temperamentul moştenit. De asemeni, este folositor atât pentru noi cât şi pentru urmaşi să ne cunoaştem propria istorie şi tradiţie moştenită pentru a putea desluşi cu claritate multe din problemele cu care ne confruntăm, ele având rădăcinile puternic ancorate în trecut.

Rămâne de urmărit dimensiunea spirituală a vieţii bisericeşti ce urmează a se desfăşura în noua locaţie - obiectiv la care ţintim toată viaţa !

 

* Extras din materialul prezentat cu ocazia aniversarii a 15 ani de la constituire

Evenimente

 

 

Orar al serviciilor publice

Duminică:

09:00 - 10:00 - Ora de rugăciune

10:00 - 12:00 - Serviciu divin

18:00 - 20:00 - Serviciu divin

Marti:

18:00 - 20:00 - Rugăciune

Miercuri:

18:00 - 20:00 - Serviciu divin

Sâmbată:

18:00 - 20:00 - Rugăciune

Membrii Emanuel Deva 2012/2013

Membrii majori: 315

Aparţinători: 203

Filii:

Bârcea Mare: 19

Lunca: 15

 

 

 

© 2013. Biserica Penticostală Nr.2 Emanuel - Deva. Toate drepturile rezervate.

Top